Vitamina D este unică printre vitamine: din punct de vedere biochimic, ea funcționează ca un pro-hormon steroidian sintetizat la nivelul pielii sub influența razelor ultraviolete UVB.
Sursele naturale din meniul zilnic
Spre deosebire de vitamina C sau vitaminele B, care abundă în mediul vegetal, vitamina D are puține surse alimentare naturale concentrate:
- Peștele gras oceanic: Somonul sălbatic, macroul, heringul și sardinele sunt de departe cele mai consistente surse alimentare naturale de colecalciferol (D3).
- Gălbenușul de ou: Furnizează cantități moderate, variind în funcție de accesul păsărilor la lumina solară și de tipul de hrană oferit.
- Ficatul de cod și uleiul din ficat de cod: O sursă istorică tradițională în țările nordice pentru lunile lipsite de soare.
- Ciupercile expuse la lumină UV: Pot sintetiza ergocalciferol (D2), forma vegetală a vitaminei D.
De ce mâncarea singură este uneori insuficientă
În țările situate la latitudini nordice sau temperate (cum sunt majoritatea regiunilor din Europa centrală și de est), unghiul razelor solare între lunile octombrie și aprilie nu permite o sinteză cutanată adecvată. Chiar și cu un consum regulat de pește gras, cantitățile obținute exclusiv din farfurie rămân de obicei la un nivel modest în raport cu recomandările sezoniere. De aceea, evaluarea periodică prin analize de laborator și o discuție avizată cu medicul de familie oferă o imagine clară asupra necesarului individual.